Importanţa învăţământului în dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere este recunoscută atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi al statelor pornite pe calea integrării. De la educaţie se aşteaptă o contribuţie importantă în atingerea obiectivelor privind creşterea, prosperitatea şi coeziunea socială.
Învăţământul are o pondere decisivă în dezvoltarea cu succes a oricărei societăți. Nivelul potenţialului intelectual al ţării, determinant de calitatea învăţământului său, devine un factor important în prosperitatea societăţii. Noul context economic şi social, legat de integrarea europeană a învăţământului românesc, presupune performanţe superioare în toate domeniile de activitate. Dată fiind contribuţia sa deosebită la asigurarea calităţii educaţiei, ameliorarea parteneriatului şcoală-agenţi economici va avea repercusiuni certe asupra calităţii educaţiei, vieţii şi a muncii, în ultimă instanţă, Calitatea educaţiei este o condiţie indispensabilă pentru dezvoltarea resurselor umane, a coeziunii sociale şi a competitivităţii economice. În contextul în care resursele acordate educaţiei sunt în descreştere, parteneriatul cu agenţii economici poate fi o formă prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, o modalitate de atragere a resurselor o valorificare a resurselor, în beneficiul comunităţii. Totodată, transformarea parteneriatului educaţional într-o realitate, presupune:
- formarea personalului din învăţământ, în sensul comunicării, cooperării, parteneriatului;
- motivarea resurselor umane pentru dezvoltarea unor relaţii parteneriale;
- diseminarea unor informaţii relevante pentru problema parteneriatului la nivelul unităţilor de învăţământ;
- promovarea unui cadru legislativ care să încurajeze iniţiativele şi implicarea partenerilor săi sociali.
Relaţia dintre școală și mediul economic reprezintă un domeniu complex, cu interacţiuni diferite.
Rolurile instituţiei de învăţământ în raport cu mediul economic se redefinesc ca:
- rolul de formatoare de cetăţeni responsabili promotori ai valorilor democratice: prin procesul educaţional se formează şi dezvoltă caractere şi conştiinţe – oameni demni, capabili să-şi asume responsabilitatea pentru soarta să şi a celor din jur, sociabili, proactivi în viaţa familială, socială şi profesională.
- rolul de formatoare de resurse umane performante: prin procesul de învăţământ se urmăreşte să dezvolte la absolvenţi capacitatea de a învăţa să înveţe şi competenţele transversale care le creează un avantaj competitiv pe piaţa muncii fiind percepute ca valoare adăugată de către angajatori şi îi fac capabili să contribuie la bunăstarea societăţii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.
- capacitatea de a opera cu noi tehnologii;
- adoptarea unei atitudini şi a unui comportament de mic întreprinzător la locul de muncă;
- motivaţie intrinsecă puternică şi autodisciplină;
- asumarea firească a ideii de învăţare permanentă şi autoperfecţionare;
- creativitate şi capacitate de adaptare.
- Rolul de partener al agenților economici în dezvoltarea profesională a elevilor, contribuie activ la dezvoltarea comunităţii prin:
- intervenţia educaţională – educaţia educatorilor (a părinţilor, funcţionarilor, oamenilor de afaceri) în spiritul paradigmei sociale a viitorului;
- intervenţia culturală – promovarea valorilor general umane şi dezvoltarea valorilor naţionale;
- intervenţia instituţională – implicarea ca agent social activ în demersurile de construcţie şi dezvoltare a relaţiilor sociale din comunitate; •
- intervenţia individuală – implicarea directă a angajaților din unitățile în care se desfășoară instruirea practică în viaţa comunităţii (reprezentare în organisme decizionale/consultative, consultanţă etc.).
O bună colaborare între școală şi mediul economic se poare realiza prin parteneriate orientate spre satisfacerea nevoilor/trebuinţelor/dorinţelor educaţionale ale copiilor. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şi a clasei de elevi şi nu mai este considerat doar o simplă activitate cu caracter sporadic sau o problemă formală de natură protocolară. Parteneriatul cu agenții economici, determină şi orientarea pentru o abordare flexibilă şi deschisă spre soluţionarea problemelor educative, dar şi o formă de comunicare şi colaborare cu scopul de a „ţese” o reţea socială capabilă să creeze un mediu educaţional profesional, propice pentru proxima dezvoltare peofesională a elevilor. Pe de altă parte, parteneriatul este „bazat pe ideea că cei implicaţi au de câştigat de pe urma acestei colaborări mai mult decât dacă ar acţiona singuri.
Dar intenţia de cooperare nu este o garanţie pentru succesul unui parteneriat. Este nevoie de coordonarea activităţilor şi deciziilor partenerilor, de un management de calitate al procesului de colaborare. Construirea parteneriatului școală- agenți economici este un proces deliberat, sistematic şi sistemic ce implică competenţe specifice, gândire strategică şi motivaţie intrinsecă pe care părţile implicate trebuie să le posede şi să le aplice. Într-o relaţie de parteneriat fiecare partener trebuie să-şi definească aşteptările, scopul şi limitele. Relaţia de parteneriat implică adoptarea unui management bazat pe colaborare şi schimbare, comunicare şi conştientizarea diversităţii, capabil să creeze efectul sinergiei.
Bibliografie:
- Iosifescu Ş. (coord.) Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ. Bucureşti: ISE -.
- Stăiculescu C. Managementul parteneriatului şcoală – Organizaţii neguvernamentale.
- Stăiculescu C. Şcoala şi comunitatea – Partenere în educaţie.
Prof. discipline tehnologice Măriuța ALBERT
COLEGIUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU” GALAȚI