De-a lungul istoriei, oamenii au fost preocupați să-și definească locul în raport cu semenii lor. În era rețelelor sociale și a progresului tehnologic accelerat, această auto-definire este chiar mai vizibilă: majoritatea indivizilor declară că sunt „oameni buni”, că trăiesc etic și contribuie la binele comun. Totuși, societatea contemporană rămâne marcată de sărăcie, inegalitate și erori sistematice de judecată.
Cum se explică această discrepanță?
Studiile de psihologie socială arată că oamenii tind să se evalueze pe ei înșiși ca fiind peste medie la trăsături pozitive precum moralitatea sau competența – fenomen cunoscut ca better-than-average effect (BTAE). O formă extremă a acestei iluzii este efectul Dunning–Kruger, în care indivizii cu performanțe slabe își supraevaluează abilitățile, tocmai pentru că nu dețin cunoștințele necesare să-și recunoască limitele. În plan moral, apare și ”moral licensing”: după o acțiune considerată „bună”, oamenii manifestă o probabilitate mai mare de a comite ulterior acte discutabile, având senzația că și-au „cumpărat” dreptul la abatere.
În pofida saltului tehnologic – inteligență artificială, conectivitate globală, progrese medicale – nivelurile de sărăcie și inegalitate rămân ridicate. Banca Mondială estima în 2024 că aproape 700 de milioane de persoane trăiesc sub pragul extrem al sărăciei (2,15 USD/zi), iar alte 3,5 miliarde sub standardul de 6,85 USD/zi, fără îmbunătățiri semnificative din 1990 încoace. Tot Banca Mondială avertiza că cele 26 de cele mai sărace țări au ajuns la cel mai ridicat nivel al datoriei din 2006, ceea ce le vulnerabilizează suplimentar. În domeniul digital, Alianța Edison a reușit să conecteze un miliard de oameni la servicii online, dar 2,6 miliarde rămân încă neconectați, riscând să fie excluși din „societatea bazată pe inteligența artificială”.
Pe lângă autoiluzie, judecăm greșit și pe ceilalți. Efectul halo ne face să atribuim calități globale pozitive unor persoane atrăgătoare sau să subestimăm competențele celor mai puțin plăcuți vizual. Fundamental attribution error (FAE) explică tendința de a pune comportamentul altora pe seama trăsăturilor lor, minimalizând contextul, în timp ce pentru noi înșine invocăm circumstanțele. Astfel, putem eticheta pe cineva drept „incopentent” dacă este sărac, uitând de lipsa oportunităților sau de inechitățile sociale.
”Calitatea umană” nu se deduce din declarațiile de virtute, nici din gadgeturile pe care le stăpânim. Ea se vede în modul în care reducem distanța dintre percepțiile idealizate și realitatea concretă a celorlalți. A-l considera pe celălalt egal în demnitate, a recunoaște propriile biasuri și a acționa pentru a diminua sărăcia și inechitatea – acestea sunt adevăratele semne ale calității unui om în secolul XXI.
Prof. ing. Mihaela-Gabriela Chirilă
Bibliografie
Kruger, J., & Dunning, D. (1999). Unskilled and unaware of it: How difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-assessments. Journal of Personality and Social Psychology, 77(6), 1121–1134.
Ross, L. (1977). The intuitive psychologist and his shortcomings: Distortions in the attribution process. Advances in Experimental Social Psychology, 10, 173–220.
Epley, N., & Dunning, D. (2000). Feeling “Holier Than Thou”: Are Self-Serving Assessments Produced by Errors in Self- or Social Prediction? Journal of Personality and Social Psychology, 79(6), 861–875.
World Bank. (2024). Poverty and Shared Prosperity Report. Retrieved from https://www.worldbank.org/en/publication/poverty-and-shared-prosperity
World Bank Debt Report (2024). International Debt Statistics. Retrieved from https://datatopics.worldbank.org/debt/ids/
Edison Alliance (2024). 1 Billion Lives Challenge. World Economic Forum. Retrieved from https://www.weforum.org/projects/edison-alliance